Există o legendă despre un stejar mare și o salcie subțire. Salcia se răsuci chiar de la cele mai ușoare rafale de vânt, iar stejarul stătea înrădăcinat la fața locului. Odată ce a apărut un uragan puternic, după care doar fragmente au fost vizibile din stejar, iar salcia a rămas în picioare. Această legendă reflectă comportamentul adecvat pe care elevul ar trebui să îl aibă.
Jiu-jitsu își are originea în perioada feudală a Țării Soarelui Răsare. Inițial în anii 1530, Jiu-Jitsu a combinat o gamă largă de arte marțiale care nu implicau utilizarea armelor. Nu este neobișnuit ca un luptător să lupte cu o persoană cu o armă sau cu un adversar în armură, prin urmare, atacarea unui astfel de adversar a fost o tactică greșită, deoarece exista o șansă uriașă de a-și face rău. Jiu-jitsu în sine se bazează pe un comportament în care un luptător cedează unei rafale de atacuri până când inamicul cade într-o capcană și, în acest moment, atacul inamicului ar trebui să fie îndreptat împotriva lui.
Akayama Shirobei, medic de curte, este unul dintre fondatorii principiului care a devenit baza jiu-jitsu. El a fost cel care a creat prima dată școala acestei arte. În paralel cu dezvoltarea forței fizice și a abilităților în jiu-jitsu, aceștia dobândesc și cunoștințe care hrănesc spiritul, o anumită educare a personalității, filosofie. Această educație se bazează pe patru principii de viață. Primul este sănătatea. Al doilea este componenta socială, interacțiunea cu oamenii din jur. Al treilea este procesul de a dobândi noi cunoștințe, precum și de a fi ocupat, un fel de muncă care trebuie dedicată vieții. A patra este componenta spirituală, cea care hrănește spiritul.
În general, jiu-jitsu este baza pentru un număr mare de tipuri de lupte în vremurile moderne, de exemplu, judo. În jiu-jitsu, există competiții numite „taikai”. Prima astfel de competiție din Rusia a avut loc la sfârșitul anilor 70 ai secolului XX. Jiu-jitsu în sine a apărut în Rusia cu un an mai devreme decât acest eveniment. Majoritatea școlilor sunt în prezent acreditate în Japonia, cu reprezentări speciale. Poate că acest lucru ajută la obținerea succesului în spectacole internaționale.
În turneul european în rândul tinerilor sportivi din 2012, echipa rusă a ocupat primul loc la numărul de medalii. La Moscova, există școli nu numai de jiu-jitsu japonez autentic, ci și școli, de exemplu, jiu-jitsu brazilian, care a apărut ca o artă autonomă de luptă și a ajuns să fie considerată artă marțială la nivel internațional.
În general, Jiu Jitsu ajută la îmbunătățirea unui număr mare de trăsături de personalitate. Abilitatea de a găsi un limbaj comun cu mediul înconjurător, de a rămâne calm în situații în care este foarte dificil să o faci. Fără îndoială, această luptă unică ajută la creșterea vitezei de reacție, a rezistenței la stres, a rezistenței și, într-un cuvânt, a forței.
